News
Fascinația istorică a chintzului: de la India colonială la palatele europene
Fascinația istorică a chintzului: de la India colonială la palatele europene
Într-o scrisoare adresată surorii sale, în 1851, romanciera britanică George Eliot (1819 – 1880) descria niște țesături de muselină: „Calitatea materialului cu imprimeu este cea mai bună, dar efectul chintzy este… de prost gust”. Se pare că atunci a fost utilizat pentru prima dată acest termen, cel mai probabil cu o tentă de dispreț sau referindu-se la o reproducere nereușită, de necomparat cu originalul. „În acea perioadă, fabricile britanice inundaseră piețele din toată lumea cu imitații ieftine de chintz (țesături din bumbac de calitate, cu imprimeuri florale, făcute manual în India), iar producția de masă era disociată de orice material prețios, luxuriant” (dr. Sarah Fee, curator principal, Global Fashion & Textiles, Muzeul Regal Ontario)
Chintzul, deși astăzi ar putea fi asociat în mare măsură cu tapițeriile fotoliilor sau imprimeurile tapetelor este, de fapt, un tip de țesătură care într-o perioadă a fost foarte răspândită și apreciată în toată lumea. „Povestea chintzului este una care cuprinde și aspecte mai puțin plăcute, legate de comerțul armat, colonialism, sclavie și deposedarea popoarelor native.” (dr. Sven Beckert, istoric la Harvard) Deși povestea la care face referire Beckert începe la sfârșitul secolului al XV-lea, istoria chintzului este mai veche de atât. Chintz provine de la cuvântul hindi chint, care înseamnă „pătat”, „pestriț”, și își are originea în India și Pakistanul modern.
Contrar a ceea ce s-a perpetuat, chintz nu avea neapărat de-a face cu țesăturile cu imprimeuri florale, ci era un material din bumbac tratat cu anumite substanțe numite „mordanți” și „reziste” în scopul de a ajuta coloranții să adere la acesta. „Termenul a fost introdus în vocabularul limbii engleze în secolul al XVIII-lea pentru a face referire la bumbacul imprimat industrial”, spune Fee. „Însă, de-a lungul secolului al XIX-lea, în limbajul și imaginația populare, termenul a fost asociat cu modelele florale.
India este țara care produce și exportă chintz de milenii, însă popularitatea sa a crescut odată cu expediția exploratorul portughez Vasco da Gama în 1498 la Calicut (acum Kozhikode), unde mersese nu doar pentru faimoasele mirodenii, dar și pentru achiziționarea unora dintre cele mai frumoase țesături și bumbacuri ale Indiei. Vasco da Gama a dat, cu acea ocazie, tonul unui comerț care, 100 de ani mai târziu, a culminat cu înființarea mai multor companii europene în India de Est. Odată întors în Portugalia cu marfa cumpărată din India, da Gama a trezit interesul altor comercianți care i-au urmat calea începând să exporte textile în zona Oceanului Indian, ajungând apoi pe piețele din Europa și îmbogățindu-se din vânzările de chintzeuri care erau atât de căutate.
Înainte de a fi introduse în industria modei, aceste materiale fabricate în India au fost utilizate cu mare succes în design-ul interior, în special pentru înfrumusețarea mobilierului dormitoarelor, anticamerelor, de asemenea fiind imprimate pe tapete. Până în anul 1625, chintze-urile indiene aduse în Europa aveau imprimeuri exotice, una dintre imaginile proeminente fiind acelea ale arborilor înfloriți, modele reprezentate în stilul iranian sau chinezesc. În vreme ce chintze-urile făcute pentru piața indiană aveau un imprimeu colorat, cele care se trimiteau în Europa se realizau pe un fundal alb și asta pentru că în vremea respectivă porțelanul chinezesc (alb) era în mare vogă. În plus, albul avea și contotații socioculturale – semnifica sănătate, curățenie, puritate, eleganță. Chintzul a început să fie folosit în fabricarea hainelor pe la mijlocul secolului al XVII-lea, perioadă în care comercianții europeni le comandau artizanilor indieni propriile idei de modele și imprimeuri.
Sursa: descopera
Link: https://www.descopera.ro/cultura/20265803-tesatura-florala-care-a-fost-interzisa-chintzul-este-al-naibii-de-bun
Acest articol a fost realizat de ZappNews.ro, platformă de știri și analize din România
