News
Despre Teatrul Românesc în Bucureștiul de la Sfârșitul Secolului al XIX-lea
Despre Teatrul Românesc în Bucureștiul de la Sfârșitul Secolului al XIX-lea
Teatrul românesc la finalul secolului al XIX-lea traversa o perioadă de ascensiune și evoluție. Piesele scrise de Iacob Negruzzi și Mitică Rosetti, cunoscut sub pseudonimul „Max”, publicate în revista „Nazat” erau apreciate de public. În schimb, piesele lui Ion Luca Caragiale nu au fost inițial bine primite, cu excepția celebrei comedii „O scrisoare pierdută”.
Societatea elitistă a Bucureștiului nu era interesată de teatrul românesc, preferând reprezentațiile artiștilor străini și teatrul de salon, care adesea stârneau scandaluri. Grigore Manolescu și Iulian Ștefan erau doi actori remarcabili care dominau scena teatrului românesc la acea vreme, cu interpretări apreciate în piese tragice și comedii.
Impactul acestei preferințe pentru teatrul străin și de salon era unul semnificativ, cu teatrul românesc fiind subestimat și tratat cu dispreț de către înalta societate. Moda vremii impunea frecventarea operelor și reprezentanților străini, ignorând valorile locale. Această atitudine a alimentat snobismul și cabotinismul din acea perioadă, cu spectacolele de salon fiind preferate în detrimentul operelor naționale.
Astfel, teatrul românesc se lupta să-și găsească locul în peisajul cultural al Bucureștiului de la sfârșitul secolului al XIX-lea, cu artiștii locali fiind nevoiți să se remarce într-un mediu dominat de preferințe străine și de salon.
Sursa: descopera
Link: https://www.descopera.ro/istorie/20842029-dispretul-pentru-teatrul-romanesc-al-societatii-alese-a-bucurestiului-la-finalul-secolului-al-xix-lea
Acest articol a fost realizat de ZappNews.ro, platformă de știri și analize din România
