News
Cazul Șocant al Pacientului CAL-1: Experimentul cu Plutoniu care a Uimit Lumea
Cazul Șocant al Pacientului CAL-1: Experimentul cu Plutoniu care a Uimit Lumea
Înainte ca Proiectul Manhattan să înceapă să dezvolte arme nucleare în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, oamenii de știință erau conștienți de faptul că aveau nevoie să înțeleagă mai bine efectele materialelor radioactive asupra corpului uman. Așa au apărut experimentele umane cu injecții de plutoniu. Albert Stevens a fost unul dintre numeroșii „participanți” înrolați la experimente, iar acesta a primit numele de cod „pacientul CAL-1”, fiind primul pacient din California injectat cu plutoniu. Termenul de „participant” este folosit aici cu oarecare semne de întrebare, având în vedere că nu există dovezi care să sugereze că Stevens a știut vreodată ce injecții primea, și nici nu a fost întrebat dacă este de acord sau nu să fie expus la plutoniu.
Experimentele au încercat să stabilească ce se întâmplă cu oamenii atunci când sunt expuși la izotopii radioactivi ai plutoniului, un element principal al bombei atomice „Fat Man” care a fost lansată de Armata SUA peste Nagasaki, Japonia în data de 6 august 1945. Proiectul Manhattan a creat și o divizie de sănătate în 1942, cu experimentele preliminare pe șoareci, iar mai apoi, atunci când testele pe animale au fost declarate insuficiente, trecând la subiecți umani.
Potrivit unui raport al Laboratorului Los Alamos din 1962, experimentul a selectat pacienți în stadiu terminal care aveau o speranță de viață mai mică de 10 ani. Stevens avea să devină primul pacient care primea o injecție cu plutoniu-238 în California, însă el nu a știut că doza primită era considerată a fi „de mai multe ori peste doza letală”. Ca izotop radioactiv, plutoniu-238 este de 276 de ori mai radioactiv decât plutoniu-239, inclus de asemenea în injecția lui Stevens. Potrivit IFLScience , plutoniu-238 a fost folosit probabil pentru că era mai ușor de măsurat cu echipamentul disponibil la Proiectul Manhattan la acea vreme.
Din păcate, elementul avea un potențial mai mare de a cauza răni biologice. „În 1995, doi oameni de știință Los Alamos au calculat că Albert primise o doză egală cu 6.400 rem în timpul vieții. Asta înseamnă 309 rem pe an, sau de 858 de ori mai mult decât primește o persoană în aceeași perioadă”, potrivit The Plutonium Files. Cazul lui Albert este deosebit de neobișnuit pentru că, în timpul unei operații în urma injecțiilor cu plutoniu, s-a aflat că el de fapt nu era terminal. Ceea ce a fost considerat la început un ulcer canceros s-a dovedit a fi doar un ulcer gastric benign cu inflamație cronică.
Sursa: descopera
Link: https://www.descopera.ro/istorie/20527231-cel-mai-radioactiv-om-din-istorie-povestea-lui-albert-stevens-pacientul-cal-1
Acest articol a fost realizat de ZappNews.ro, platformă de știri și analize din România
