News
Cum distrugerea artelor influențează credința și memoria colectivă
De-a lungul istoriei, numeroase opere de artă au dispărut nu doar din cauza trecerii timpului, a incendiilor, a dezastrelor sau a neglijenței, ci și în urma unor decizii intenționate. Unele fresce au fost acoperite, diverse statui au fost distruse, s-au ars manuscrise și colecții întregi de obiecte de artă au fost furate dispărând cu totul. În multe cazuri, scopul a fost controlul credinței, al memoriei colective sau al identității unui popor. Deoarece atunci când distrugi imaginile unei epoci, lovești și în povestea pe care acea epocă o transmite mai departe. Unul dintre cele mai vechi motive pentru distrugerea artei a fost iconoclasmul, adică opoziția față de imaginile religioase considerate forme de idolatrie sau practici contrare credinței. În astfel de epoci de conflict religios, picturile, icoanele și sculpturile erau privite drept simboluri periculoase, care trebuiau eliminate.
Un episod celebru a avut loc în Imperiul Bizantin , în secolele VIII și IX, atunci când împărați și lideri religioși au ordonat îndepărtarea sau distrugerea icoanelor din biserici, pe fondul disputei privind legitimitatea venerării imaginilor sacre. Mai târziu, în secolul al XVI-lea, odată cu Reforma protestantă, valuri de distrugeri au afectat altare, vitralii, statui și fresce în mai multe regiuni ale Europei. Reformatorii care respingeau cultul imaginilor au cerut înlăturarea acestora din spațiul religios. În astfel de momente, disputele teologice s-au văzut direct pe pereții bisericilor și în obiectele de cult distruse. Conflictele armate au produs unele dintre cele mai mari pierderi culturale din istorie. Bombardamentele, incendiile, jafurile și ocupațiile militare au distrus orașe, biblioteci, muzee și monumente.
În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, mii de lucrări au fost furate, mutate forțat sau pierdute. Regimul nazist a confiscat colecții private și opere aflate în muzee, iar o parte dintre acestea sunt încă disputate sau nerecuperate. Au existat și distrugeri recente. În 2001, talibanii au demolat statuile Buddha de la Bamiyan, în centrul Afganistanului, unele dintre cele mai cunoscute monumente ale regiunii, vechi de aproximativ 1.500 de ani. În ultimul deceniu, situri istorice din Siria și Irak au fost devastate de grupări extremiste. Ținta au fost adesea monumente legate de memoria și identitatea unor comunități întregi. Controlul artei nu a apărut doar în timpul războaielor. Și în perioade de pace, regimurile autoritare au decis ce se poate expune, ce trebuie interzis și ce stil artistic merită promovat.
Sursa: descopera
Acest articol a fost realizat de ZappNews.ro, platformă de știri și analize din România
