
News
Descoperirea șocantă despre ADHD la copii și adulți! Ce spune un medic psihiatru te va surprinde!
ADHD sau tulburarea de hiperactivitate cu deficit de atenție este o afecțiune care provoacă lipsa capacității de concentrare, hiperactivitate și impulsivitate. Există mai multe tipuri de ADHD, iar semnele și cauzele pot varia. Medicul specialist psihiatru, Alexandra Dolfi, a explicat pentru Digi24 ce înseamnă această tulburare, cum poate fi diagnosticată și ce opțiuni de tratament sunt disponibile. ADHD este o afecțiune care nu afectează abilitățile cognitive, dar poate avea un impact major asupra integrării sociale a copiilor sau adulților, dacă nu este detectată și tratată la timp. "Tulburarea de atenție și hiperactivitate (ADHD) este împărțită în trei tipuri distincte, fiecare cu diferite grade de severitate a simptomelor. De obicei, tulburarea ADHD debutează în copilărie, conform DSM 5 (Manualul de Diagnostic și Statistică al Bolilor Mentale), cu o vârstă maximă de debut de 12 ani. Pentru diagnosticarea la adulți, este esențial un istoric complet al simptomelor din copilărie. Așa cum este și cazul autismului, ADHD-ul este o tulburare neurologică cu care ne naștem, nu una dobândită", a declarat medicul psihiatru Alexandra Dolfi.
Cauzele apariției tulburării ADHD nu sunt pe deplin înțelese, dar există factori de risc precum: "Predispoziția genetică - existența unui istoric familial de ADHD. Dacă în familie există persoane diagnosticate cu ADHD, chiar și la rude de gradul 2, există un risc, dar nu este o certitudine, ca și alte persoane din familie să dezvolte această tulburare. Explicația ar putea fi legată de influența factorilor genetici asupra neurotransmițătorilor din creier (cum ar fi dopamina, serotonina sau noradrenalina), substanțe care facilitează transmiterea semnalelor între neuroni și sunt implicate în diverse funcții cognitive. Factorii sociali și familiali - un mediu de viață haotic, expunerea la substanțe toxice în timpul sarcinii sau în copilărie. Alți factori de risc pot include nivelul crescut de stres în timpul sarcinii, consumul de alcool, fumatul sau factorii psihosociali", a explicat medicul psihiatru. Simptomele specifice ale tulburării pot fi încadrate în categorii distincte.
"Pentru un diagnostic corect, este necesar să evaluăm mai multe aspecte. Atât în cazul copiilor, cât și al adulților, evaluarea se bazează atât pe acțiunile recente, cât și pe cele din trecut. Nu putem diagnostica ADHD doar pe baza hiperactivității sau deficitului de atenție, deoarece aceste caracteristici sunt normale și țin de personalitatea fiecăruia. Unele persoane pot să se descurce bine într-un domeniu, dar să aibă dificultăți în altul. Acest lucru nu indică prezența ADHD-ului, ci doar diferențele individuale. Este normal ca o persoană să excelleze într-un anumit domeniu și să aibă dificultăți în altul. Nu există o metodă standard de evaluare pentru un diagnostic clar. Este important să analizăm evoluția simptomelor pe parcursul vieții și să le corelăm cu alte probleme, precum anxietatea sau depresia. Medicul specialist psihiatru va monitoriza simptomele pe o perioadă extinsă, ținând cont de mediul social, profesional, relații personale și profesionale, performanțele școlare sau la locul de muncă", a subliniat medicul specialist.